Marcel Balagura, urolog

Orhita Orhita – este o afecțiune condiționată de o inflamație specifică sau nespecifică a testiculului. Etiologie: -traumatisme; -afecțiuni infecțioase virale; -gripă; -parotită epidemică, -bruceloză, -poliartrită reumatică, tifusurele, pneumonia etc. Tabloul clinic. Evoluția. Simptomatologie. Pacientul se plînge de dureri care apar pe neașteptate în testicul, febră 39-41ºC; frisoane, mărirea în volum a testiculului. De obicei peste 2-4 săptămîni simptomele orhitei se atenuiază, dar în unele cazuri poate apărea supurația orhitei. În aceste cazuri starea pacientului se agravează ca rezultat a intoxicației, durerile în testicul se accentuiază, febra devine ridicată și se menține permanentă, apare edemul și hiperemie cu infiltrația scrotului. Ultimul se contopește cu țesuturile adiacente. Prin evoluție, nu rare ori pot avea loc formarea abceselor testiculului sau atrofia lui. Diagnosticul se stabilește conform anamnezei și a rezultatelor examenilor obiective, de laborator și altele. Caracteristic sunt cauzele orhitei (traumă, afecțiuni infecțioase etc.). Datele obiective: pielea scrotului este hiperemială, încordată, infiltrală, edematiată. Diagnosticul diferințial se face cu tuberculoză, tumori. O importanță în diagnosticul diferințial le au: examenul de laborator, bacteriologic, biopsia și consultația diferitor specialiști la necesitate.

Cistita cronică: tipuri, simptome, metode de tratament Cistita cronică este o inflamație a pereților vezicii urinare, care se agravează de mai multe ori pe an. Cauzele apariției De regulă, principala cauză a dezvoltării cistitei cronice este tratamentul de sinestătător a formei acute fără a efectua un diagnostic și tratament la medicul specialist. Printre alți factori de apariție a cistitei, este: • Infecție bacteriană. • Leziuni mecanice ale vezicii urinare ca urmare a loviturilor, accidentelor sau intervențiilor chirurgicale. • Boli cronice ale organelor pelvine. • Utilizarea pe termen lung a antibioticelor. • Hipotermia regulată a corpului. Tipuri Cistita cronică se întâlnește la: Bărbat. Boala la bărbați este mai puțin frecventă. Acest lucru se datorează trăsăturii anatomice a structurii organului genital. Boala este mai des confirmată de reprezentanții sexului masculin ce se întîlnește mai frecvent la persoane ce au vîrsta mai mult depatruzeci de ani. Femeie. Apare cu mult mai des. Datorită secțiunii scurte a uretrei, vezica urinară este mai des susceptibilă la procesul inflamator. Boala la femei care nu au nascut este deosebit de periculoasă. Simptome Simptomele cistitei cronice sunt extinse. Boala are multe simptome similare cu alte boli, inclusiv neoplasmele din vezică. Această asemănare este un alt motiv pentru a nu se trata desinestătător, ci pentru a fi diagnosticată și tratată de medici cu experiență. Simptome comune pentru bărbați și femei: * Nevoia frecventă de a urina. * Golirea falsă a vezicii urinare. * Durere și arsură la urinare. Simptomele la bărbați Caracteristicile clinice ale cistitei cronice la bărbați sunt următoarele: • Nevoia necontrolată de a merge la toaletă. • Incontinență urinară. • Proces dificil de urinare. • Volum redus de urină excretată până la 10 ml. • Tulbure, impuritate sângeroasă de urină. • Miros neplăcut de urină. • Conținutul Purulent în urină. • Frisoane corporale. • Arderea și mâncărimea penisului. • Durere la golire. • Dureri în scrot, regiunea inghinală și pubiană. Semnele sunt ondulate. Adesea, simptomele sunt absente sau apar slab. Simptomele la femei Semnele caracteristice ale cistitei cronice la femei sunt următoarele: • Porțiuni rare de urină cu urgențe frecvente. • Scurgerea involuntară urinei la femeile cu vârsta înaintată. • Arderea uretrei în timpul micțiunii urice. • Durere în treimea inferioară a abdomenului. • Miros neplăcut de urină. • Urina este tulbure. • Durere constantă "trăgând" în regiunea osului pubian. Manifestările bolii se agravează în perioada zilei. Diagnosticul cistitei cronice Simptomele cistitei cronice sunt similare cu semnele de dezvoltare a tumorilor de diferite tipuri și a altor boli inflamatorii ale sistemului urogenital. Prin urmare, pentru a clarifica diagnosticul și alegerea tacticii de tratament, este prescris un examen cuprinzător, inclusiv: * Ecografia rinichilor * Ecografia vezicii urinare. * Examinarea generală a sângelui și a urinei. * Cultura bacteriană a urinei. * Tampon Vaginal pentru femei. * Cistoscopie. * PCR-diagnostic în determinarea bolilor urogenitale. Tratament Tratamentul eficient este posibil numai sub supravegherea unui medic specialist (urolog) Tratamentul terapeutic constă în: * Administrarea de antibiotice. * Nitrofurane. * Medicamente antimicrobiene. * Medicamente antivirale. * Complexelor vitaminice și minerale, imunomodulatoare pentru întărirea sistemului imunitar. * Controlul nutriției și respectarea dietei. Se recomandă consumarea mai mult lichid, pentru eliminarea infecției din organism. Durata administrării medicamentelor, dozajul acestora și tipul medicamentelor sunt determinate de medicul specialist, ținând cont de rezultatele testelor și de depistarea agentului care a cauzat boala. În plus, se recomandă procedure fizioterapeutice. Ele restabilesc membrana mucoasă a vezicii urinare. Este important să goliți vezica urinară la timp și să evitați acumularea de urină.

Deci, ce trateaza un urolog la femei? Mulți oameni încă considera că specialitatea unui urolog este de a trata doar bolile bărbaților. Aceasta este o concepție greșită, deoarece un urolog este un medic universal care tratează bolile sistemului urinar atit la bărbați cît și la femei. Deci, ce tratează un urolog la femei? Cele mai frecvente probleme care sunt diagnosticate la femei: Colică renală- prezența nisipului sau a pietrelor în rinichi. Cauzele nisipului pot varia, dar cel mai des este vorba de o tulburare metabolică sau de o inflamație. Infecții cu transmitere sexuală. Tratamentul acestor patologii este, de asemenea, responsabilitatea urologului, dacă nu este diagnosticată la timp, aceasta afectează tractul urinar și provoacă diverse boli: cistită, pielonefrită, polipi ai vezicii urinare și așa mai departe. Infectii ale tractului urinar Proces inflamator în tractul urinar, care poate fi cauzat de caracteristicile corpului femeii. Incontinența urinară. Această patologie poate apărea la femei de vârste diferite, dar este mai frecventă la persoanele în vârstă. Incontinența urinară este cauzată de slăbirea mușchilor pelvieni sau de reducerea funcției sfincterului uretral. Anomalii congenitale ale vezicii urinare. Tumori maligne sau benigne ale tractului urinar. Vezica hiperactiva. Această problemă reduce semnificativ calitatea vieții unei femei, deoarece urinarea excesivă provoacă disconfort psihologic și fizic. Cistita (acută, cronică, bazală, interstițiala, hemoragică) Litiaza (renală, vezicală, uretrală) Ptoza renală Hidronefroza Pielonefrita calculoasă Pielonefroza Chist renal, Carbuncul renal, Hipertenzia venoasa renală Uretrita Tuberculoza urogenitală Cancer: (renal, de vezica urinara, tumori suprarenale) O femeie ar trebui să facă o programare la un urolog atunci când începe să aibă următoarele simptome: · Mâncărimi sau dureri la nivelul perineului, organelor genitale, regiunii inghinale și lombare; · Disconfort la urinare; · Urinare frecventă pe timp de noapte; · Senzație persistentă de urinare incompletă; · Durere și disconfort în timpul sexului; · Incontinență urinară episodică sau persistentă atunci când tușește, râde, strănută sau face exerciții fizice; · Observați umflături la nivelul membrelor superioare și inferioare, în regiunea feței. · Erupții cutanate, eroziuni sau plăci pe organele genitale; · Absența copiilor în căsătorie cu o viață sexuală completă. · Urina este tulbure, cu impurități. · Eliminări · Dureri locale în regiunea rinichiului

Ce tratează medicul urolog la bărbat? Medicul urolog trateaza: • Prostatita • Adenomul de prostata (hiperplazia benigna de prostata) • Disfuncția erectila • Infertilitatea masculina • Ejacularea prematură • Andropauză sau menopauză masculină • Cistita (acută, cronică, bazală, interstițiala, hemoragică) • Incontinența urinară • Enurezis • Vezica hiperactiva • Litiaza (renală, vezicală, uretrală) • Colică renală • Ptoza renală • Hidronefroza • Pielonefrita calculoasă • Pielonefroza • Chist renal, Carbuncul renal, • Hipertenzia venoasa renală • Chist epipidemic • Varicocel • Hidrocel • Priapismul • Epispadia • Uretrita • Orhiepididimita • Orhita • Cavernita • Parafimoz • Fimoza • Boala Peyronie • Hipertrofia prostatică • Noduli testiculari • Torsiune cordonului spermatic • Hematospermie (hemospermie) • Infectii ale tractului urinar • Boli cu transmitere sexuală • Tuberculoza urogenitală • Tumorile testiculare • Cancer: (renal, de vezica urinara, de prostata, penian, testicular, tumori suprarenale)

Vezica urinară Vezica urinară este un organ nepar, reprezintă un rezervor musculo-membranos în care se deschid ureterele, ce duc urina excretată de rinichi și care este eliminată prin uretră în afara organismului, urina fiind reținută în vezică între micțiuni. În jurul vezicii se află țesutul conjunctiv pelvi-subperitonial și spațiile delimitate (prevezical, retrovezical). Dimensiunile vezicii urinare sunt: 11-12 cm diametrul vertical, 8-9 cm - transversal; 6-7 cm - anteroposterior. Unele aspecte anatomice ale vezicii urinare la bărbat și la femei după datele unor autori este de 250-350 ml, iar după alții de 400-500 ml. Forma ei este variabilă în funcție de cantitatea de urină care se găsește în interiorul ei. Atunci când vezica urinara este plină, are o formă ovoidă, iar când este goală – o formă semilunară sau de cupă. Vezica urinară anatomic are un fund, un corp și un vârf. Fundul vezicii urinare este situat inferior. La acest nivel se găsesc cele două orificii ale ureterelor și orificiul intern al uretrei. Porțiunea vezicii urinare cuprinsă între aceste orificii poartă numele de trigon vezical și vine în raport cu prostata și canalul deferent, cu veziculele seminale la bărbat și cu colul uterin la femeie. Musculatura vezicii urinare este formată din trei pături sau straturi de fibre musculare netede la care se adaugă o rețea bogată de fibre conjunctive elastice. Raportul dintre fibrele musculare și cele elastice este de aproape unu la unu. De raportul dintre cele două componente depinde o proprietate foarte importantă a vezicii urinare și anume ,,Complianța” care reprezintă capacitatea de distensie a vezicii urinare fără modificări presionale semnificative. Fibrele elastice se află sub influiența stimulării estrogenice. La menopauză se produce diminuarea procentului de țesut conjunctiv de la nivelul detrusorului, ceea ce determină scăderea complianței vezicale. Fenomenul de scădere a complianței vezicale se produce și în unele afecțiuni ce însoțesc creșterea presiunii de închidere uretrală, ceea ce determină creșterea forței de contracție a detrusorului și hipertrofia țesutului muscular raportat la fibrele conjunctive. Fibrele musculare ale păturii plexiforme continuă cu stratul muscular al porțiunii inițiale a uretrei pe care o înveleşte circular, formând un sfincter al vezicii urinare. Toate aceste straturi musculare, formează o unitate morfofuncțională, numită mușchiul detrusor al vezicii urinare, rezultatul contracției căruia este evacuarea completă a conținutului vezical. Tunica mucoasă căptuşeşte din interior vezica urinară, fiind separate de tunica musculară prin tunica submucoasă. Când vezica urinară este goală, mucoasa formează numeroase cute care dispar pe măsură ce vezica se umple. La fundul vezicii urinare este o zonă netedă, de formă triunghiulară lipsită de plice. Funcția de umplere, stocare și micțiune se bazează pe o sinergie funcțională a vezicii urinare. Un rol important, în apariția și dezvoltarea incontinenței urinare îl are diafragma pelviană, care este formată prin unirea mușchilor ridicători anali (partea dreaptă și stângă). Slăbirea mușchilor ridicători anali duce inevitabil la: diminuarea efectului ,,chingii” anorectale, ceea ce determină încovoierea planșeului pelvian; deschiderea tractului urogenital și la apariția prolapsului organelor pelviene. Prolabarea uretro-vezicală poate fi urmată de apariția incontinenței urinare.