Toate neamurile Evropei cele de;teptate au aflat, cum că a scrie Gazete, sau novele și acele ale înpărtăși oamenilor neamului său, e cea mai încuviințată mijlocire de a lumina noroadele, cu întâmplatele ale altora fapte ale abate de la rău, și ale aduce spre cele mai bune. Prin Novele ne înștiințăm așa zicând, că mai iaste lume și afară de țara noastră, și ni se descopere a ști și cele ce se întâmplă în toate zilele prin alte înpărății, și țări departe; cu care nu numai se desfătează inima și mintea omului, care din fire așa e întocmită, cât pururea se luptă spre știință, și spre agonisire de cunoștințe noao; ci și sufletul se în bunătățează, de vreme ce cetitele fapte rele ale altora cele ce sau întâmplat asupra părinților și a fraților săi, asupra Domnilor și Boiarilor săi, asupra patriei sale cu fără de lege, cu necredință, cu îndărătnicie îndreznite ne fac a ne îngrozi precum de pedeapsa și certarea unor fapte ca aceste, așa mai vârtos de necuviințe și răotatea ce o cuprinde în sânul său, așa ne învățăm a nu lucra unele ca aceste. Din protivă cunoscutele ale altora fapte bune de credință și de cucerie spre înpăratul și spre patrie de dragoste frățască cătră de aproapele, de asculktare cătră Domnii și Boiarii locurilor, de vitejie în oaste, și de liniște în vreme de pace, ne aprind inima noastră, și cu putere ne îndeamnă a urma unora ca aceștea. Nu numai dară frumos și desfătat lucru iaste a ceti Novele, ci și de lipsă celui ce nu vrea să rămâie orb de amândoi ochii.
De aciia iată că și Grecii, ca și Sârbii, dobândind dela învățatul înpărat al Austriei Privileghium spre aceea, cu sârguință dau novele ce se tipăresc la Vienna, neamului său; și neamul atât cel Grecesc, precum și cel sârbesc nu numai cu bucurie, ci și cu mulțumită le primesc.
Singuri noi Românii, măcar că ne tragem vivța dela cel mai slăvit neam în lume, adecă dela Romani, sântem de acel scump Vistiiariu lipsiți. Însă supt stăpânirea preabunului înpărat al Austriei FRANȚISC ÎNTÂIU, carele părintește dorește ca și Românii să vie la mai bună învățătură, misau învăpăiat inima de dragoste: ca și întru acest lucru să slujesc neamului mieu. Pentru aceea de voiu fi înștiințat dela iubiții miei Români, că bucuros ar priimi un lucru folositoriu ca acest, și de se va aduna atâta număr de prenumeranți, cât să poci purta cheltuiale tipariului aici în Creasca (sic!) Cetate Buda, la Crăiasca Tipografie, mă voiu încumeta a mă apuca și de acest lucru pentru dragostea neamului. Întru care întâmplare pururea, și necurmat cinstiții prenumeranți în toată săptămâna de câte doao ori ar primi de la mine novele pe câte o jumătate de coală, adecă o coală pe săptămână, une ori încă și mai multe alte vrednice lucruri vom adăoge. Acărora preț cu toată cheltuiala, va fi dela un prenumerant 20 florinți nemțești pe an, sau carele va vrea numai pe o jumătate de an 10 florinți Nemțești; iară în bani turcești pe un an 30 lei; pe jumătate de an 15 lei.
Când voiu fi înștiințat despre Vrerea Românilor în treaba aceasta, voiu anumi și locurile, unde și la carii cinstiții neguțitori săse numere mai sus arătații bani, ca săi pociu priimi în vremea sa. Nu lipsește ala, fără Românii să se arete înnaintea lumii și înnaintea neamurilor celor streine, că nu cruță acea puțină chieltuială, ce au a face pentru Novele.
Alexie Lazaru
--------------
În Buda la Crăiasca Tipografie a Universitatei Ungurești. 1814