Partea satului cea de cătră Parta ar fi fost cea mai slabă, fiind că căsile era mai rare, și mai slab zidite; și podul pe lângă moară, pentru trecere mult ar fi ajutat, însă acela au fost de tot rupt. Pedestrașii vrăjmașului socotea că sânt în sat ca întru o cetate; însă nu era de a răbda, deci pentru aceea sau aruncat Granaturi și Raklete, și cea mai mare parte de acele căsi au fost sfărâmate. Vrăjmașul poate fi că au fost cunoscut lipsa acestui punct, drept aceea cu mare vârtute și putere sau nevoit al apăra. De partea cea de cătră Parta se părea că nu e cu putință să între Vrăjmașul, fiind că știut era că partea aceea mai puțină oaste avea. Ca săse mai ușureză apucară Șvezilor, carii au fost luat Paunsdorf, și acuma în Schoenfeld cu puterea căuta să între, din oastea Feldmarșalului Blicher au fost rânduiți 1000 de pedestrași, ca să apuce Satul de partea cea de cătră miezul nopții, iară praizii cei de bună voie, și apărătorii de țară, cu o deșteptată îndrăzneală sau slobozit de cea parte și au înprăștiat pre toți franțozii, carii apăra Calea. Ca să poată trece oastea preste Parta, aproape de moară au aruncat vre o câteva Grinzi de lemne preste apă, care nu putea tocma bine să ajungă de ceea laltă parte de apă. Cu mare nevoie sau tras preste acest primejdios pod până unde putea ajunge, iară de aci încolo se ajutora cu scânduri, care le punea cu un capăt pre capătul podului carele să cufunda în apă, iară cu cela lalt pre țărmuri. În scurtă vreme au trecut toate trupele preste acest primejdios poduț, preste carele și singuri Cozacii cu caii a trece au îndrăznit. Apucarea sau în ceput, și zidurile Cășilor celor înalte care ardea, celor din Sat nimic mai mult nu ajuta. Șvezii au apucat de cătră Altnaudnorf(sic!), Praizii de cătră moară, și cu întrarea întunericului Nopții au fost biruit Satul.
Până ce sau întâmplat aceasta de laturea stângă a oastei franțozești, în țentrum au fost mare și înfricoșată Bătaie. Probsthaiden și Stetterizi au fost luate cu puterea, însă apoi iară pierdute. Oștile cele înpreunate au sfârșit lucrul zilii, și Bătaie au căpătato.
Aceasta bine au cunoscut cel mai mare preste oștile franțozești, și alta nu gândea, fără de cât a mântui rămășițele oastei. El după cât era cu putința căuta să încredințeză pre Vrăjmașul său, că cu începutul adoao zi iară va în noi Bătaia. Însă
acesta bine au cunoscut starea lucrurilor, și numai căuta mijlociri întoarcerea lui înnapoi a o înpedeca. Toate rânduialele în oastea franțozească au fost stătut, Austreni și Muscalii, carii de cătră Vachau și Desen au fost apucat prin mijlocul lor lucra noaptea. Oastea lui Blicher, care mult întru acea Bătaie au ajutat, încă noaptea au plecat cătră Merzeburg ca să iasă la Saala*) înnaintea Vrăjmașului, în cotro socotea el că va avea scăpare. Lipsca era plină ca stupul de albine de cei fugiți și de răniți. Tristă au fost starea lăcuitorilor; fiește carele căuta ajutoriu, însă nimeni nu putea să ajute. După ce sau mai apropiat Vrăjmașul de cetate, au fost început a zbura plumbii de Tunuri și Granaturile în Căsile cetății, și mulți lăcuitori au fost înpușcați, sau vătămați. Încă acea dată au fost început întoarcerea înnapoi sau fuga. Fiește carele au început a încărca, și a fugi cătră Erfurt. Mulți, cărora în Lipsca bine le era, cu mare durere a inimii acuma fuge cătră poarte cetății; și singure Colonile cele de țară și tunurile pre poarta ce se numește Ransteter-Tor ieșea noaptea afară din cetate; cu acestea sau înpreunat apoi alte Trupe. - În cetate toți Franțozii au fost pierdut Corajia, carii dimineața foarte tare sau fost lăudat; însă nici întru acea tristă întâmplare, ușor credinciosul a lor Caracter nu lau defăimat. Ei au știut cu aceea să se mângăie, că adoao zi le va veni întru ajutoriu 80,000 de oameni. Și de îi întreba cineva, de unde se vor lua atâța oameni, curund au știut să răspundă, zicând, că nici jumătate din oastea lor nau ieșit întru acea Bătaie. Noaptea au trecut foarte cu nepăciuire și înpăratul au petrecut într-un Sat în Casa a unui sătean prost. În cetate de abia se simțea ieșirea Franțozilor. Și prin focul străjilor și prin para Satelor aprinse, se cunoștea răul rând al oștilor Franțozești. Din Mahală mai bine putea lăcuitorii să vadă, cum că oastea Franțozească cu tot e bătută, și cum că se trage înnapoi. - Însă spre a ei piarderea amânat au început să se tragă, că nici o cale nu avea, fără de cât poarta de cătră Mahala Ranstat. Și vremea era scurtă, mulțime de tunri miile de cară și de oameni, carii după Bătaia încă la 70000 se socotea, a ieși din cetate. Pentru o ieșire ca aceea lipsea mai multe zile, însă sau fost scurtat.
*) un râu.
Va urma...