... continuare
Iară de vom vre să credem spunerea Ofițirilor ce s-au întors înapoi, vom ști, că încă până a nu ajunge la Vilna, au fost încput a crește lipsa în oaste franțozească. Drept aceea ne având Călărimea hrană pentru cai, au fost silită să-i hrănească cu Grâu, și cu alte sămințe necoapte. Deci deacă au mâncat caii și s-au săturat, s-au culcat și mai mult nu s-au sculat, că semințele acelea au început în rânză a ferbe și ase umfla cât le căuta să crepe. Lipsa aceasta din zi înzi, cu atât mai tare crește, cu cât ei mai nainte călătore.
Nimeni nu poate zice, că Napoleon nu ar avea talanturi ostești; însă înțelepciunea de multe ori, și mai vârtos în Călătoria aceasta au trecuto cu vederea. În Țara Nemțească asurze pre Vrăjmașii săi cu grabnica și îndrăzneața pășire înainte, le lua Magazinele, și ostașii viețuia pre cheltuiala supușilor. Aceasta au putut să facă în jingașa și moalea țară Nemțască, *) căci acolo au fost aflat el destui Vânzători (Izdatnici), caii îi descoperea toate, ce, și unde ceva se află. Nu iaste a pricepe, cum au
*) Aceastea nu se înțelege de Nemții de supt Stăpânirea Avstriei.
putut Napoleon întru această mai depre urmă alui călătorie așe de grabă să pășască înainte, nesocotin el mai nainte e hrană, și cum se va întoarce iară înapoi. Poate că au gândit el, că îi vor lăsa Rușii hrană înapoi? - De au și gândit, totuș s-au înșălat, că el au făcut socoteala fără cârcimariu.
Încă în Litauen puțină hrană au aflat, iară de la Smolensk încolo nimic. Aceasta ar fi putut opri pre Napoleon de călătorie; însă el ave prea mare poftă spre Moscva, - drept aceea să și sile așa iute înnainte a păși sau a merge.
Oastea Muscăcească au avut mai multe părți a le păzi, deci n-au fost înpreunată, și pentru aceea nici n-au putut opri Puterea franțuzească. După Bătaia dela Moșaisk încă au mai avut Napoleon 130,000 de oameni, iară Muscalii numai, 70,000. Drept aceea dintre doao rele au ales Kutusov răul cel mai mic, el s-au tras cu oastea sa în bun rând înnapoi, precum singuri Ofițirii franțozești adeverează, și au lăsat Moscva.
Napoleon așa s-au fost înșălat, cât nebâgând de seamă, au lăsat oastea Muscăcească de o parte stând, și alergând au întrat în
Moșcva, care nu au aflato așa cum au fost socotit el, ci goală precum de oameni așa și de Magazine; încă și ce au mai fost rămas întrânsa, prin foc tot au ars, și toată nădejdea lui Napoleon odată ca fumul au perit.
De aici ar fi făcut bine Napoleon, de s-ar fi întors înnapoi, și încă până au fost vreme bună la Smolensk și la Litauen să ajungă, cvartiruri de iarnă și hrană pentru oaste să caute. Însă el au fost întru Nălucire în Moșcva să dictiruiască pacea, și așa propoziții făce, la care nimeni nu-i răspunde, și care în urmă nici ale auzi nu vre. Că de ar fi vrut Muscalii să se tocmească cu el pentru pace, ei sar fi tocmit mai nainte de a arde Moscva; însă fiind că sau înplinit odată jertva, nule zăce mai mult pace la inimă, ci numai prăpădire a toatei oștii franțozești, căria apropiarea gerului, cât mai în grabă a se sfârși mult îi ajuta. Că și de nu ar fi întrat gerul tot de foame nu ar fi putut scăpa. O sută doaozeci și patru de miluri de loc de la Moșcva până la Vilna nu s-au putut trece într-o zi. Așa mare și lungă cale fără hrană ce de lipsă a o face, e o Problemă (pildă) care nimenea nu o poate dezlega.
Oastea franțozească așa au fost de Muscali încunjurată, și de Cozacii zioa și noaptea nepăciuită, cât n-au putut nici întro parte să se sucească, ca săși capete ceva de xrană, ci lipsă pre drumul gol, de oameni pustiit, și cu mulțime de morți acoperit, să stee, și bătândusă înnapoi săse tragă, până când nu s/au dejghinat toată oastea în fugă. Acesta au fost rodul Punerii înnainte, care mai nainte cu pompă s-au început, iară în urmă cu mare jale s-au sfârșit. Ce ajută acuma lui Napoleon biruințele acelea, care în doaozeci și noao de Novele ale lui cu atâta mare laudă le-au fost trimbițat? - cum că au învins el pre Muscali, nimene nu zice că nu; însă pututuiau cu totul birui? - Aceasta nici un prunc nu poate crede, că noi am văzut cu ochii, cum Napoleon fără pompă, singur numai cu Ștalmaisteru și cu Mămălucu lui prin țara Nemțască cătră Paris alergând au trecut, ca acolo să strângă o oaste noao, și de doaozeci și noao de ori biruiților Muscali, a treizecea oară înnainte să o scoată.