Cu toții cunoaștem faptul că istoria societății umane are la bază principiul continuității. Unul din teoreticienii clasici ai socialismului, F.Engels, a definit istoria ca fiind procesul de substituție a realității vechi cu o realitate nouă care are caracter ambivalent:
1) pe de o parte, realitatea nouă este net superioară celei vechi;
2) pe de altă parte, realitatea nouă derivă din cea veche.
Altfel spus, progresul istoric al societății umane este condiționat de aspectele
anterior redate. În caz dacă unul/ambele caracteristici sunt absente, ”a priori” nu putem cataloga un anumit fenomen social ca fiind progres. Absența respectivelor caracteristici (continuitate/superioritatea) atrage după sine regresul, degradarea, prăbușirea procesului de evoluție a ”homo sapiensului”.
Raportând aceste noțiuni la istoria umană, constatăm faptul că ”homo sapiens”, în procesul de instituire a orânduirilor sociale progresiste, în mare, a respectat principiul continuității. Chiar și în cazul tranziției între epoci, omul a respectat derivația orânduirii noi din cea veche. Argument în acest sens este tranziția societății globale de la sistemul sclavagist antic la cel feudal. Chiar și până la etapa actuală, au loc discuții contradictorii între cercetătorii științifici, dacă epoca feudală a constituit un progres sau un regres, în raport cu cea antică. În opinia mea, răspunsul la dilema respectivă, are un caracter bipolar: în unele aspecte, epoca feudală a fost un progres, iar în alte aspecte aceasta a constituit un regres substanțial.
Ceea ce este cert este faptul că tranziția la epoca feudală a avut loc în baza principiului continuității; cu alte cuvinte, epoca feudală nu a fost altceva decât consecința logică a epocii antice.
În contextul descris, apare o întrebare simplă: Cum a fost posibil ca în pofida unui proces natural (înlocuirea generațiilor de oameni), societatea umană să mențină continuitatea istorică pe parcursul a sute de ani? Răspunsul este conștiința istorică.
”Homo sapiens” posedă o trăsătură care este specifică doar pentru el, respectiv nu o are nici o vietate pe pământ: aceasta este legătura cu predecesorii săi.
Prin intermediul moștenirii materiale, generația tânără are capacitatea de a cultiva legătura sa cu generația anterioară, cu persoanele care deja nu mai există în lumea materială. Studiind tot ceea ce cuprinde știința istoriei, omul poate pătrunde în conștiința predecesorului său, și poate analiza problemele/ metodele de soluționare a acestora aplicate de către predecesorul său. Teza respectivă este chintesența conștiinței istorice, care la rândul ei stă la baza principiului continuității: construirea unui viitor progresist în baza analizei trecutului istoric.
Conștiința istorică este un atribut matricial al omului. Absența acesteia, îndobitocește omul, îl transformă într-un dăunător al societății, un element distructiv incapabil de a propulsa societatea în viitor. Astfel de persoane nu sunt altceva decât ”ancorele/ frânele” progresului social, care indiferent de status quo, urmăresc un singur scop: distrugerea moștenirii istorice, desacralizarea sistemului de valori sociale care este unul din pilonii vieții umane și substituirea acestuia cu un sistem de valori distorsionat, mutilat, nespecific societății, degradant. De ce se urmărește acest scop? Deoarece din momentul în care, un om rupe legătura cu trecutul său generațional prin intermediul pângăririi și negării absolute a tot ceea ce au obținut predecesorii săi, în structura personalității sale nu rămâne decât un singur punct de reper care este egoul. Practic întregul scop al existenții omului în cauză, se reorientează spre satisfacerea poftelor și mofturilor egoului, neglijându-se funcția reală a ”homo sapiensului” care este construirea unui viitor superior, în baza conștiinței istorice.
Din momentul în care omul rupe legătura cu sistemul biosocial, în care el își are obârșia, în cadrul căruia acesta trebuie să funcționeze, rămâne doar egoul care asigură singurul reper al justificării existenței, iar ”egoul”, în forma sa pură, dă naștere distrucției.
Pseudodoctrina care spune:
1) ”Trăiește pentru tine”;
2) ”You only live once/ YOLO”- în traducere din limba engleză: Ai o singură viață.
- este din start distorsionată/eronată și își are izvorul în mentalitatea
persoanelor care au rupt legătura cu trecutul și și-au exclus propria existență din mediul biosocial; astfel, aceștia consideră că pâmântul a început cu ei și se sfârșește cu dînșii, fapt ce este o viziune periculoasă, antinaturală, distructivă, degradantă.
Când omul pierde legătura cu predecesorii săi, el devine distructiv, dar ce se întâmplă atunci când o societate rupe legătura cu trecutul său istoric? În cazul respectiv, status quoul se complică substanțial, iar efectul negativ se amplifică proporțional.
Un argument elocvent în acest sens este data de 22.08.2021, complexul memorial ”Capul de Pod Șerpeni”, mai concret ceremonia de reînhumare a soldaților care în timpul operațiunii Iași – Chișinău au forțat râul Nistru.
Fiind prezent la ceremonia în cauză, am atestat raptul major existent între societatea actuală a R.Moldova și trecutul istoric al Moldovei. Marea majoritate a celor prezenți făceau parte din categoria de populație de vârstă medie și înaintată, care au fost educați în spiritul legăturii cu trecutul. Din generația tânără, născută după independență, erau prezente cca. 20 de persoane, voluntari care s-au ocupat nemijlocit de depistarea și exhumarea rămășiților soldaților; restul persoanelor prezente la ceremonie erau marea majoritate veterani ai războiului din Afganistan. Astfel, din populația civilă a participat un număr mizer de persoane.
Status quoul respectiv este unul alarmant din mai multe perspective. Marea majoritate a generației tinere nu mai are legătura cu trecutul istoric, nu mai simte necesitatea de a studia, a percepe, a onora viața și activitatea predecesorilor săi. Actualmente, este ”la modă” să consideri că trecutul istoric, în special trecutul sovietic al Republicii Moldova, a fost un act de propagandă/ ”spălare de creieri”; în pofida faptului că persoanele care promovează astfel de idei, nu știu până la capăt ce presupune termenul de propagandă și care sunt domeniile de aplicare a acesteia.
Astfel, prin prisma unor idei eronate, asemănătoare cu cea expusă anterior, se reușește nimicirea viitorului național al R.Moldova, valorile istorice fiind substiuite cu pseudovalori precum: globalizarea arbitrară, individul ca și centru al universului, ruperea cetățeanului din cadrul sistemului socio-statal, pângărirea/ rescrierea istoriei, primatul dictatului internațional asupra orânduirii sociale naționale ș.a.
Cu alte cuvinte, în contextul celor menționate la incipitul articolului, are loc un proces global de egoizare a omului, atât prin prisma sistemului social, cât și prin prisma sistemului educațional, un proces de distrugere a conștiinței naționale și de substituire a acesteia cu pseudovalori precum bani, avere, influență, confort etc, proces care are drept scop final îndobitocirea și supunerea omului la scară globală unor anumite interese particulare. Suntem în situație de colaps, atunci când ne este indiferent de rămășițele predecesorilor noștri, predecesori care au decedat pe câmpul de luptă pentru pace, oameni pe care noi astăzi îi considerăm produs ai propagandei, persoane spălate la creier, persoane care sunt date uitării și care nu mai trebuie pomenite.
Țara care își neagă trecutul, nu își merită viitorul.
În concluzie, consider că fraza presupus rostită de Ștefan cel Mare ”Moldova n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu e a voastră, ci a urmaşilor voştri şi a urmaşilor urmaşilor voştri în veacul vecilor ” este una fundamentală și reprezintă esența principiului continuității analizat în incipit. Dacă dorim, ca și națiune, să revenim la normalitate, urmează să restabilim legătura cu propriul trecut și să înțelegem un aspect perplex de simplu: Națiunea moldoveană nu a început cu noi și nu se sfârșește cu noi; noi suntem doar o parte a ei și avem funcția de a face tot posibilul de a o propulsa în viitor. În caz dacă înlocuim termenul de națiune cu termenul de individ sau egou, atunci vom aluneca în prăpastia degradării.
Gândiți-vă de unde veniți și unde mergeți.
Cu respect,
Mihai Mihail Gafton
Avocat la BAA s.Botanica
Doctorand în Drept Constituțional.
